Tu cum vezi teatrul?

Este ora 17:50 si intru emotionat in sala de teatru, alaturi de prietenii si prietenele mele si ceilalti spectatori. Parfumul specific ma imbata usor. Ma asez pe scaun si privesc spre usa, apoi spre cortina, asteptand ca sala sa se umple si momentul in care cortina se ridica. Cand in sfarsit acest lucru se intampla, magia ma invaluie si ma arunca intr-o poveste. Pentru doua ore sunt in transa, uitand de griji, nevoi, probleme.
Uneori imi dau lacrimile la sfarsitul piesei, cand cortina se lasa si povestea se termina. Emotia aceea nu se poate compara cu nimic.
Teatrul este terapie. Ar trebui sa fim recunoscatori cu totii ca acolo, pe scena, sunt niste oameni care-si doresc sa ne faca sa ne simtim mai bine. Isi sacrifica mare parte din viata pentru noi, spectatorii.
Acesta ne ofera posibilitatea de a privi viata din diferite unghiuri, de a evada din cotidian.
In plus, ai posibilitatea de a alege intre a rade la o comedie, a fi alaturi de personajele dintr-o drama sau chiar a lacrima cand vezi o tragedie. Farmecul te prinde in mrejele sale si, inevitabil, devii martor si te implici in actiune.
Merita sa mergi la teatru pentru a experimenta acea emotie coplesitoare si acea curiozitate fireasca. Pare ca acolo visele prind viata.
Pentru mine, un visator  incurabil, este un cadou.
Tu…cum vezi teatrul?